Creaţia Idi i Smotri, adică "Vino şi vezi", e chintesenţa ororii în materie de război. Apocalypse Now sau Plutonul par mici povesitoare nevinovate pe lângă această producţie sovietică din 1985, în regia lui Elem Klimov. Mai bine de două ore, privitorul e zbuciumat, chinuit şi devastat de mizele duse la absurd de armata invadatorare nazistă în URSS-ul lui Stalin. Un copil banal, Florya, se trezeşte din senin în caftul mondial, alături de nişte partizani şi, cum era şi logic, naivitatea, puritatea şi visele specifice vârstei sunt aruncate definitiv pe apa sâmbetei. El trăieşte drama retragerii haotice, prin smârcuri, mocirle, văgăuni şi ceţuri, precum şi groaza faţă de un duşman permanent invocat dar abia spre final apărut în carne şi oase.
Horror-ul proverbial americănesc cu monştrii expliciţi, diformi sau psihopaţi are o contrapondere sovietică în trăiri greu de suportat atâta vreme cât armata nazistă rămâne ascunsă vizual dar extrem de palpabilă sonor. Abia când se arată în toată splendoarea ei, oroarea se pune în practică. Un sat întreg este ars spre marea satisfacţie au unui comandant ce îşi purta pe umeri cu mare grijă un animal blănos (hermelină?). Inimile privitorilor nu sunt scutite de Klimov, care ştie admirabil să jongleze cu emoţiile. De altfel el reuşeşte să declanşeze sentimente de ură, de neputinţă chiar şi de scârbă. "Dar astea sunt vremuri de război şi nimeni nu e scutit de greşeli", susţine un neamţ care încerca astfel să îşi justifice apartenenţa la comportamente meta-tribale.
Desigur filmul e unul sovietic şi prezintă faptele din punctul de vedere sovietic - naziştii au fost inumani, brutali şi, la final, când totul era pierdut pentru ei, laşi. Trecând peste aceste aspecte, filmul lasă o puternică impresie prin forţa cu care reuşeşte să arate animalul din om şi prin modul cum divulgă dimensiunea considerabilă şi puţin dibuită a răului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu